Virusul Papiloma Uman, cunoscut și după prescurtarea HPV (din limba engleză Human Papillomavirus), este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală, atât la femei, cât și la bărbați. Aproape orice persoană activă sexual va fi infectată, la un moment dat în decursul vieții, cu HPV.

Acest virus se transmite prin sexul vaginal, anal, oral, precum și prin contactul pielii în zona genitală.

Modalitățile prin care virusul HPV se poate transmite sunt următoarele:

• Prin contact sexual;
• Prin contact tegumentar (piele pe piele) în zona genitală. Penetrarea nu este o condiție obligatorie a transmiterii;
• De la mama infectată la făt;

Există peste 120 de tipuri de virusuri HPV, dintre care peste 40 pot fi transmise pe cale sexuală și pot infecta regiunea genitală. Unele tipuri de virusuri HPV cauzează veruci genitale, iar altele  pot cauza cancer.

Infecția cu Human Papilloma Virus (HPV) este unul dintre factorii de risc implicați în apariția cancerului de col uterin, care este al doilea ca frecvenţă dintre toate tipurile de cancer în întreaga lume (primul loc fiind ocupat de cancerul de sân).

Testul Papanicolau reprezintă mijlocul de diagnostic primar pentru screeningul cancerului de col uterin.

Datorită asocierii între virusul papiloma uman (HPV) și cancerul de col uterin, testul HPV reprezintă următoarea etapă diagnostică la o femeie cu celule anormale descoperite prin testul Papanicolau.  Genotiparea HPV este cea care ajută la detectarea tulpinilor.

La rezultat, tulpinile sunt împărțite în trei categorii:

• Tulpini cu risc oncogen redus
• Tulpini cu risc oncogen intermediar
• Tulpini cu risc oncogen crescut

15 tipuri de HPV pot determina apariţia cancerului de col uterin, cele mai frecvente la nivel mondial fiind tipurile 16, 18, 45, 31. Tipurile 16 şi 18 sunt responsabile pentru aproximativ 71,5% din cancerele de col uterin din Europa.

Depistarea precoce a infecției genitale cu Human Papilloma Virus (HPV) este o modalitate eficientă de prevenire a cancerului de col uterin.

Colposcopia este o metodă de investigare cu ajutorul unui colposcop (un tub subțire dotat cu o lanternă) care vizualizează interiorul vaginului și a cervixului în căutarea zonelor modificate și pentru a preleva mostre de țesut pentru biopsie.

Simptome

Statisticile medicale au demonstrat că până la 80% din persoanele active sexual dobândesc acest virus, la un moment dat în decursul vieţii, insa aproximativ 60% dintre purtători nu prezintă simptome.

Virusul HPV este asimptomatic în majoritatea cazurilor, însă există câteva semne care indică prezența infecției: rezultatul anormal al examenului Babeș-Papanicolau și apariția condiloamelor la nivel genital.

În infecția cu HPV cu risc scăzut, pacienta prezintă leziuni vizibile, denumite condiloame genitale (vegetații veneriene, condylomata accuminata). Acestea sunt leziuni moi, nedureroase, rozalii sau de culoarea pielii, de regulă în regiunea genitală. Pot fi denivelate sau plate, unice sau multiple, mici sau mari, uneori conopidiforme. Pot fi localizate la nivelul vulvei, în interiorul vaginului, în jurul anusului, pe colul uterin sau în regiunea inghinală. Condiloamele genitale sunt foarte contagioase. Ele se pot dobândi în timpul actului sexual cu un partener infectat și de asemenea în timpul contactului tegumentar cu o persoană infectată.

Tratament

Există variate metode de tratament pentru leziunile HPV, fiind opțiunea medicului ginecolog ce plan de tratament alege. Însă metodele terapeutice pot îndepărta leziunile, dar nu elimină virusul din organism. Acesta poate fi eliminat exclusiv prin acțiunea sistemului imunitar. Tratamentul pentru HPV are la bază metodele de stimulare a imunității, eliminarea stresului, adoptarea unei alimentații sănătoase, un program de somn adecvat, eliminarea tutunului și alcoolului etc.

Majoritatea bolilor cu transmitere sexuală nu pot fi diagnosticate fără analize medicale. Dacă bănuiți că suferiți de o asemenea afecțiune, este recomandat să mergeți la un consult ginecologic.